Zilele lungi și chinuitoare ale pandemiei ne-au învățat că trebuie să găsim modalități de a ne face singuri viața mai frumoasă. Lipsiți de perpetua stimulare senzorială cu care ne obișnuisem, am fost nevoiți sa căutăm alinare și confort în interiorul propriilor case, demers care s-a dovedit pe cât de interesant, pe atât de laborios.
Pentru a ajunge să simțim acea pace sufletească, una din metodele cele mai eficiente este să ne desprindem de atașamentul pe care îl simțim constant în viață pentru tot ceea ce ne înconjoară. Ar fi bine să vedem totul exact așa cum este. Să vedem oamenii așa cum sunt ei cu adevărat, să-i tratăm de fiecare dată ca și când i-am vedea pentru prima oară. Cu alte cuvinte, să ne trăim viața, cu toate experiențele ei, ca și cum ele ar fi - în totalitate - noi.
Pentru mine, un obicei pe care il practicam și înainte de pandemie a fost aprinderea de „incense”. Dicționarul spune că acest cuvânt se traduce cu „tămâie” dar consider că semnificația „incense” este mult mai largă și mai complexă, incluzând tămâia, rășinile, lemnul parfumat, uleiurile aromatice în combinație cu ingrediente solide, etc. Astfel, cu permisiunea voastră, voi folosi în continuare „incense”.
Insula Awaji - supranumită și „casa parfumului japonez” - este locul de naștere al tămâiei japoneze. Totodată, Awaji este prima insulă formată din lume - născută din vârtejurile învolburate ale Mării Interioare Seto. Astăzi, în ciuda secolelor de schimbări, Awaji rămâne epicentrul parfumului fin în Japonia. Clima și vânturile de vest oferă condiții optime de uscare pentru rășinile prețioase, iar lemnul parfumat a fost descoperit pe insulă în secolul al VI-lea.
La începutul domniei împărătesei Suiko, în 595, o bucată de „jimi” sau lemn de agar, a fost găsită pe una dintre plajele sale. Când a fost ars, lemnul și-a dezvăluit parfumul îmbătător. Locuitorii insulei au dat lemnul împărătesei în dar. De atunci, un mic altar șintoist dedicat lemnului parfumat a fost construit pe un deal de pe insulă și, o dată pe an, în iulie, locuitorii de pe insula Awaji sărbătoresc tămâia printr-un ritual special.
Denumită kodo (în traducere liberă „calea parfumului”), ceremonia de incense, este extrem de rafinată și misterioasă. Ea are ca scop elevarea spiritului, pentru a atinge starea de seninătate. Folosită și pentru calitățile sale purificatoare, incense este o parte integrantă a ceremoniilor șintoiste și budiste. Samuraii foloseau, de asemenea, tămâie pentru a-și parfuma armura și, conform legendei, pentru a inspira curaj și invincibilitate în luptă. În jurul acestei practici ancestrale au fost dezvoltate diverse jocuri care presupun aprecierea mirosurilor lemnului aromat prețios.
De la dezvoltarea producției de tămâie pe insulă în 1850, „koh-shi”, însemnând „cei care stăpânesc parfumul”, au moștenit legenda tămâiei Awaji și perpetuează această practică artizanală veche. Maeștrii execută perfect fiecare pas al procesului de producție, de la adăugarea de miros până la finisare, onorând meșteșugurile tradiționale neschimbate.
Koh-shi au amestecat ingrediente naturale cu apă pentru a crea o pastă parfumată, apoi a rulat-o cu mâna în bețișoare subțiri și delicate înainte de a o lăsa să se usuce. Obținerea titlului de „koh-shi” este supusă unor reguli și reglementări riguroase, iar fiecare bucată de incense trebuie creată în întregime pe Insula Awaji, garantând cele mai înalte standarde de calitate.
Kodo completează trinitatea artelor japoneze pline de rafinament alături de ikebana (arta aranjării florilor și sado, ceremonia ceaiului). Această practică artistică complexă și meticuloasă respectă reguli stricte de etichetă. Cuvintele, gesturile și comportamentul joacă un rol important în ceremonial. Obiectivul este ca persoanele participante la ceremonie să-și antreneze mintea pentru a se concentra exclusiv asupra parfumului.
Ceremonialul cu incense a fost ancorat în cultura japoneză datorită călugărilor budiști. Folosit inițial ca accesoriu religios, aristocrații japonezi au transformat această rășină de gumă parfumată într-o sursă de divertisment olfactiv în timpul erei Muromachi (1336-1573).Prin ceremonia kodo, practicanții pot obține multe din beneficiile acestei arte: purificarea minții și a corpului, trezirea simțurilor și a sufletului, un mijloc de vindecare a tristeții și a singurătății... Ritualul are loc într-o cameră care poate găzdui șase până la cincisprezece persoane, participanții fiind îngenunchiați pe tatami pentru a forma un pătrat.
Komoto, persoana care pregătește tămâia, umple o ceașcă cu cenușă de orez, cunoscută sub numele de kiki-gouro și pune o bucată de cărbune de bambus ars în centru. Apoi, sunt create linii tradiționale care reprezintă cele cinci elemente ale gândirii — apă, pământ, foc, lemn și metal. Pentru a elibera parfumurile lemnului prețios, ei așează o mică farfurie în centrul cărbunelui. Dupa ce aromele sunt eliberate, oaspeții pot să „asculte” pe rând mirosul delicat (această expresie este preferată față de cea pentru „miros” în japoneză). În același timp, maestrul pregătește un al doilea castron pentru a compara aromele.
Pentru a familiariza participanții cu diferitele parfumuri în timpul ceremoniei, există aproape trei sute de jocuri, sau kumiko, care asociază diferite tipuri de lemn parfumat cu anotimpuri, poezii sau călătorii.
Compania HAKO, fondată în 1893, este un exemplu de stabilitate, care continuă să perfecționeze arta incense. Hârtia washi japoneză în formă de frunză (din colecția HAKI Incense) este impregnată cu uleiuri esențiale naturale, arde uniform și emană o aromă subtilă care durează ore în șir. Elegante și moderne, aceste foi de hârtie cu miros de lămâie, lemn de agar și scorțișoară sunt realizate manual, individual, de maestrul Kunjundo și echipa sa de „koh-shi” loiali, pentru a se asigura că tradiția nu se stinge niciodată pe insula Awaji.
O singură frunză parfumată poate fi folosită ca o versiune modernă de potpourri pentru a crea un halou de parfum timp de până la trei luni. Când sunt arse, ele emana un fir ușor de fum parfumat care curăță și odorizează spațiul adiacent timp de până la șapte minute.
În zilele noastre, ceremonialul arderii incense este încă învăluit în mister. Acest exercițiu este condus de doar două instituții fondatoare, școala Shino-ryu și școala Oie-ryu fiind nevoie de minim 30 de ani de pregătire pentru a stăpâni arta kodo.
Astăzi, tămâia joacă un rol vital în cultura japoneză. Tămâia de lemn, sau koboku, este arsă în ceremoniile spirituale, în timp ce bețișoarele de tămâie japoneză sunt arse acasă pentru a curăța aerul și a lumina spiritul. Tămâia este folosită în timpul meditațiilor, rutinelor de dimineață și seara sau pur și simplu aprinsă înainte de sosirea oaspeților pentru a face casa să se simtă primitoare. Fiecare piesă poartă o amintire a primei ceremonii organizate în Insula Awaji.
Prin introducerea unui ritual de incense în viața noastră, generăm o mai mare disponibilitate pentru practicarea meditației și apreciem mai mult momentul prezent (mindfulness). În timp, acest lucru ne face să fim mai buni, mai toleranți si mai relaxați.Pentru a crea ritualul de incense ideal pentru obiectivele tale, va trebui să explorezi ceea ce îți stârnește cea mai mare bucurie. Pentru a decide de unde să începi, imaginează-ți viața ideală. Cum poate parfumul să îmbunătățească această viziune? Oricum ai alege să introduci incense în viața ta, lasă această ceremonie să te ridice, ca un fir de fum, într-un spațiu de claritate și bucurie.
Simplitatea și eleganța seturilor HAKO INCENSE (disponibile în magazinul Inside Home din Bucuresti: www.insidehome.ro) sunt evidente în ambalajul minimalist și în simplitatea fiecărei foi de hârtie washi. În 2019, HAKO a primit cel mai prestigios premiu pentru design acordat în Japonia, ca recunoaștere a conceptului și a calității excepționale a produselor.
Bucurați-vă de frunzele HAKO, stingeți flacăra și aroma care se răspândește în timpul arderii o sa va conducă pe tărâmul incomparabil al culturii japoneze. HAKO INCENSE este și un cadou exceptional, original și plin de semnificații, pentru cei care au pășit pe calea unei spiritualități aparte, îndrăgostiți de miracolul aromelor exotice.
Kommentare